Am participat la Revolutia din 1989, avand pe atunci 17 ani si la Piata Universitatii 1990 si 2012. Nu mi-am scos certificat de revolutionar, si pe undeva regret. Revolutionarii cu certificat au o renta lunara barosana, sunt scutiti de taxe si impozite si au numeroase alte beneficii. Multi dintre ei nici nu au participat la Revolutie, dar faceau parte din mafia PCR (pile, cunostinte, relatii).
Nasul meu imi povestea ca unul il tot batea la cap sa ii scoata si lui un astfel de certificat, desi el fusese in acea perioada la munca in Irak.
Ieri in Piata a fost o zi mai calma decat ma asteptam, sau, mai curand, eu am fost mai detasat.
Spre sfarsitul zilei, “revolutionarul” Nicolae “Puscarie” Dide s-a apropriat de noi si ne-a adresat parca amical si cu o bucurie de nr.9 salutul “Muie lui Mihai”, avandu-l ca destinatar final pe Majestatea Sa. I s-a dat si lui multa carne, in principal celei de-a cincea neveste. O femeie cu doi copii a venit si ne-a spus sa nu il bagam in seama pentru ca este nebun. Bine ca s-a prins si lumea din Piata. Nebun nu este, ci un borfas cu un tupeu fara limite. “Revolutionarii” lui Maries au semnat ieri un protocol cu Basescu a carei traducere libera este: “Rupeti Piata si va pastrez rentele!”. Amanunte aici.
Imi aduc aminte ce imi povestea un prieten care statea in caminele din Regie pe vremea studentiei: “Noaptea unul de la Agronomie care se intorcea de la carciuma incepuse sa strige in dreptul caminului nostru: “Muie la calculatoare!” (prietenul respectiv era student la Automatica – n.m.). Dupa ce a strigat vreo jumatate de ora, vazand ca nu il baga nimeni in seama, i-a implorat: “Hai mai baieti, ce aveti, sunteti bolnavi!?”.
In 1990, la un chef, un alt prieten a pus pe hartie programul noii Revolutii:
“Ne trezim la ora 12 din betie, intre 12 si 13 ne bem cafeaua, intre 13 si 13:30 ne spalam, 13:30-15 mai bem ceva, la 16 ne intalnim, intre 16 si 17 punem la punct ultimile detalii …”
Acelasi prieten, seful ligii studentilor din Facultatea de Automatica, cand a fost condamnat la moarte Gheorghe Ilascu, s-a dus dupa alt chef direct la Politehnica, a pus lanturi la usa, si s-a asezat pe trepte cu o chitara, o sticla de vodca si un prieten, si le explica celor care veneau care este treaba.
O, tempora! Vom fi din nou ceea ce am fost, si mai mult decat atat!
